EXAMENELE ȘI FERICIREA

Despre cum viața pare să fie împărțită „înainte” și „după” examen…

Nu am deschis rezultatele de la Examenul Național. Nu m-a interesat. Mă bucur pentru cei care au obținut notele pe care le meritau și le doreau și îmi pare rău pentru cei care nu au reușit să fie „în rândul lumii”. Dar aceste rezultate nu îmi spun nimic despre acei copii!

Am văzut într-o postare a domnului primar Constantin Ana că primii trei elevi ai orașului nostru ocupă locurile 57, 61 și 92 în clasamentul mediilor la nivelul județului Dâmbovița, iar acest lucru îl îngrijorează. Și, într-adevăr, această scădere nu este binevenită într-un moment în care totul tinde să crească și să devină mai bun. Însă până la îngrijorarea cauzată de notele de la examen, sunt o mulțime de lucruri care ar trebui să ne îngrijoreze:

1. Se pune accentul pe me-mo-ra-re! Examenele, atât cele pentru gimnaziu, cât și bacalaureatul, testează capacitatea elevilor de a reproduce informații. Iar acest fapt nu este un semn de inteligență! Cu mici excepții…

2. Examenele îi pun pe elevi pe aceeași linie, uitându-se de faptul că ființele vii -da, nu roboții pe care îi creează sistemul- sunt diferite, au personalități și capacități diferite. De exemplu, un copil care nu reușește să obțină notă mare la matematică, poate fi extrem de bun la literatură; sau la desen. Sau poate fi bun la lucrul practic. Sau un bun ascultător. Sau poate avea multe alte calități sau aptitudini. Fiecare are rolul său în viață.

3. Se uită că elevii au suflet. Su-flet!

4. Foarte mulți profesori nu își fac treaba. Sunt și dascăli de excepție, pe care îi admir și cărora le sunt recunoscătoare. Însă ce facem cu cei care nu știu să transmită informațiile, astfel încât să înțeleagă fiecare elev? Cu cei care jignesc elevii în momentul în care nu știu să răspundă la o întrebare? Cu cei care se impun… prin țipete și urlete? Cu cei care nu își țin orele?… Să continui?!

5. „În România, educația este gratuită”. Dar banii pe care îi dau elevii la meditații pentru a învăța ceea ce profesorii nu îi învață la școală…?!

6. Când vrei să ieși din rând, te lovesc. Profesorii. Încercările de a te face remarcat într-un anumit domeniu, după foarte mult timp de muncă, aduc critici, jigniri și înjosiri. De la cei care ar trebui să îți creeze încrederea și să te susțină. De la cei care pretind a fi dascăli.

7. Foarte mulți părinți pun presiune asupra copiilor, încă din primele clase. Este o competiție între părinți, o luptă de orgolii – aceea de a avea copilul mai „bun” decât al celorlalți. De câte ori nu am auzit părinții, întrebându-și copiii: „Dar X cât a luat?”/”Dar X de ce poate?”…

8. Informațiile dobândite în școală ajută doar în școală! Cine ne pregătește pentru viață?!

9. Și elevii sunt oameni. Și ei au probleme personale sau familiale, iar timpul lor nu este doar pentru a merge la școală și a învăța. Știți câte drame trăiesc unii copii și totuși au puterea de a-și continua educația?

Pe toți îi interesează rezultatele de la aceste examene. Pe cine interesează, în schimb, câte lupte duc elevii în toți acești ani de școală?

Ei bine, aceste note nu te fac nici deștept, nici prost; nici un copil bun, nici unul mai puțin bun. Te clasează doar în cadrul unor liste. Calitatea ta umană nu poate fi însă reprezentată de cifre. Nici ceea ce ești tu cu adevărat. E ok să nu fii bun la toate. Când ai impresia aceasta, de fapt, nu excelezi la nimic. E ok să eșuezi, vei învăța să te ridici. E ok să fii exact ceea ce vrei să fii și să nu îți lași viața dictată de niște note.

Înainte să te întrebe de rezultatele de la examene, câte persoane te-au întrebat dacă ești fericit? Pe câți a interesat liniștea ta interioară? E acesta drumul pe care tu vrei să mergi?

Andrada Stan

RăspundeRedirecționează