SOLIDARITATE DUPĂ ȘI ÎN TIMPUL COVID-19
Suntem conștienți de gravitatea cu care ne confruntăm în momentul de față. Am conștientizat rapid că nu este de joacă cu acest coronavirus și că nu este o invenție creată de media pentru a distrage populația de la alte probleme care par a fi mai importante. Am observat o puternică mobilizare în cadrul public – persoanele dorind să ajute cum pot, oferind o donație, măști pe care le mai aveau pe acasă, alcool sanitar sau alte resurse. Aș putea să spun că fiecare dintre noi a contribuit într-o anumită măsură, unii au donat bani, alții au oferit sfaturi și suport emoțional acolo când a fost nevoie. Nu cred că a stat cineva cu mâna în sân, cel puțin în cadrul comunității noastre. Nu spun aceste vorbe deoarece sunt plătit de vreun partid politic, caci am un mare scepticism când vine vorba de politic electorale și de partide în generale.
Îmi exprim aceste gânduri din faptele văzute în ultimele două săptămâni de când sunt în țară. Acum câteva ore am creat o campanie de strângere de fonduri pentru Spitalul Pucioasa, așteptându-mă să strâng doar 1000 EUR în două săptămâni. Am strâns aproape 6000 EUR în mai puțin de douăzeci și patru de ore, oamenii răspunzând rapid acestui apel, cu donații materiale, cât și cu vorbe de încurajare și solidaritate.
Solidaritate, de asta doresc să mă leg, cuvânt care din nefericire ne-a lipsit adesea din limbajul de-bună zi, jucat în picioare de anumite persoane care și-au văzut doar binele individual lăsând prosperitatea comunitară la o parte. Nu pot să-i judec, deoarece înțeleg că comportamentul acestora este format social, văzând în jurul lor anumite valori, reproducându-le apoi. Păi când ești instruit că dacă nu furi, nu câștigi în viață, îți este greu să te dezici de aceste valori și să devii un om moral. Din fericire, individualismul acesta a început să piară, cred eu, în cadrul acestei pandemii de coronavirus. Da, în continuare observăm persoane care se gândesc doar la binele personal, consideră că nu vor infecta pe nimeni și ies din casă, decidă să facă niște învârteli, scheme, șmecherii, însă am observat cât mai multe persoane care se solidarizează în jurul binelui comun. Ne dorim ca toți să fim bine sau cel puțin cei de lângă noi să fie bine, ne dorim ca bătrânii să nu sufere, să nu fie lăsați singuri și să aibă ce pună pe masă. Ne dorim și acționăm.
Solidaritatea din cadrul acestei pandemii nu trebuie să fie singurul moment în care ne amintim de cât de important este să venim îmrepună ca o comunitate și să muncim pentru binele comun. Criza a născut un moment de-o avengură foarte puternică de care putem profita foarte bine, creând o societate mult mai inclusivă, bazat pe respect și ajutor. Putem clădi sau reclădi această comunitate cu o puternică tradiție solidară, încă de pe vremea fabricilor, a căminelor industriale și a echipelor de sport locale. Putem construi și îngrena aceste valori atât în mintea celor mai mici și a tinerilor, dar și a cetățenilor deja trecuți prin viață. Însă putem și să dăm cu picoirul la tot și să uităm de solidaritate atunci când lucrurile se vor ameliora.
Invit la reflecție asupra acestor valori și a acestui cuvânt pe care l-am tot menționat – solidaritate. Decidem să continuăm ca o comunitate, bazată pe respect și ajutor reciproc sau uităm de toate și ne îndreptăm iar spre trapa individualismului toxic. Noi alegem.
Stochița Radu Ioan
