Din Pucioasa în Africa via Luxemburg

Simona Diaconescu s-a născut în Pucioasa şi a absolvit Colegiul Naţional “Nicolae Titulescu” în anul 1999, urmând apoi studii de administraţie publică. În prezent lucrează ca asistent-interpret la Parlamentul European (sediul din Luxemburg) şi este masterand la Universitatea din Luxemburg (“Învăţare şi Dezvoltare în Contexte Multilingvistice şi Multiculturale”).

Despre activitatea profesională a Simonei putem spune ca este una frumoasă şi în permanentă dezvoltare, dar aici vă vom povesti despre activitatea ei de voluntariat, cu adevărat excepţională.

Fascinată mereu de lumea din jur, de diversitatea culturală, dar şi de aventură şi risc, fire altruistă şi devotată, ea a găsit timp şi resurse pentru a se implica în proiecte umanitare. Şi nu oriunde, ci în Africa, de care a fost atrasă dintotdeauna. O lume cu totul diferită, cu un mod şi ritm de viaţă aparte, dar, aşa cum spune Simona, plină de voioşie şi optimism.
Acum câţiva ani a fost în Ghana pentru a lucra în sprijinul copiilor cu autism şi sindrom Down. A urmat Republica Democratică Congo, iar vara trecută, Tanzania, ca voluntar în zona triburilor Maasai. În decembrie 2013 a sărbătorit “cel mai frumos An Nou”, timp de două săptămâni, într-o tabără de refugiaţi, făcând teatru de improvizaţie cu mulţi copii foarte talentaţi.
Simona şi-a dorit foarte mult să ajungă în zona triburilor Maasai şi, după o experienţă destul de stresantă în Congo, a ales să meargă în Tanzania, o ţară mult mai liniştită şi casa triburilor Maasai.

Scopul proiectului derulat aici a fost construirea unei şcoli pregătitoare (pre-school) pentru comunitatea Maasai, astfel încât toţi copiii să aibă acces la educaţie. Aceasta a găzduit în jur de 45 de copii cu vârste între 3 şi 8 ani.
Alături de ceilalţi voluntari, rolul Simonei a fost să-i înveţe pe copii limba engleză şi, pentru că adusese cu ea cărţi şi jucării, a ţinut şi lecţii de educaţie artistică.

Cultura Maasai este foarte strictă în ceea ce priveşte rolul femeii în societate, de aceea i-a fost destul de greu, dar nu imposibil, să pregătească două tinere, care nu şi-au putut continua studiile, să predea limba engleză la şcoală. Atunci când le lasă soţii lor…
Simona povesteşte că au fost şi multe momente amuzante în activitatea ei. De exemplu, în societatea Maasai adulţii au un nume, un prenume şi un nume tribal. Atunci când a ajuns la aeroportul Kilimanjaro a trebuit să completeze un formular şi cu numele tribal. A completat cu un…smiley .

Aşa cum declară, pentru Simona voluntariatul nu este o activitate de timp liber, este o pasiune: “Nu îţi trebuie prea mult ca să fii fericit. Iubesc simplitatea şi optimismul acestor oameni. Aici, în Parlamentul European, avem tot ce ne trebuie şi uneori nu apreciem realitatea lumii din jurul nostru. Visez să-i vad şi pe acei copii fericiţi, cu o calificare şi o slujbă. Visez să işi poată continua studiile”.

Pentru cei care ar dori să participe la activităţi de voluntariat, Simona spune că este nevoie de o inimă deschisă şi voinţă, să te alături unei organizaţii serioase şi…la drum !
Sincer, activitatea Simonei, atât profesională cât şi de voluntariat, ne-au făcut nu numai să o admiram, dar şi să-i apreciem dăruirea, bunătatea, curajul, altruismul, modestia.