OAMENI DE SEAMĂ AI ORAȘULUI PUCIOASA – CLARA VODĂ

Clara Vodă s-a născut la data de 8 Martie 1970 în orașul Constanța,fiind fiica unui renumit doctor și a unei profesoare de literatura (familia Popescu) și sora mai mica cu trei ani a scriitorului Andrei Popescu.

Primele pasiuni din copilarie au fost sportul și baletul, tot în copilarie a fost îndrumată de tatăl ei să urmeze medicina. În anul 1993 după absolvirea Academiei de Artă Teatrală și Cinematografică „ Ion Luca Caragiale ” la clasa profesorului Gelu Colceag are primul contact cu lumea Artelor pe scena Teatrului Nottara.

Avem onoarea de a realiza un interviu cu minunata și carismatica actriță, din noul val Clara Vodă:

1) Să începem cu unul dintre primele Dumneavoastră contacte cu lumea filmului.In 1985 ați mers la fostul Cinematograf Dacia din Pucioasa, pentru a viziona filmul ,, Pas în Doi ” în regia lui Dan Pița, iar unul din rolurile principale este deținut de o altă mare artistă care a făcut istorie în Cinematografia Românească,originară tot din Pucioasa – Anda Onesa care joacă alături de Claudiu Bleonț. Acest film v-a atras ca un magnet.Care a fost reacția familiei  când le-ați spus că vă doriți să deveniți actriță, în ciuda faptului că tatăl (un reputat medic) dorea să-i urmați cariera ? 

-Am vazut foarte multe filme la cinematograful Dacia, cred ca era locul meu favorit in copilarie si adolescenta si acum imi amintesc vocea domnului Savu cand ne apostrofa daca nu eram cuminti in timpul vizionarii. Cred ca ideea cu actoria incoltise demult in mintea mea, dar intr-adevar vizionarea filmului ” Pas In doi” a declansat vulcanul ce va sa vina. Nu pot explica ce s-a intamplat atunci, probabil ca mi s-a deschis o poarta. Ma fascinau povestile, actorii, muzica, lumina, atmosfera din lumea filmului. Anda Onesa ma fascina si ea. Avea un mister, avea un ceva atat de special si o naturalete in fata camerei. Pe Anda am iubit-o si o voi iubi mereu, ea mi-a dat foarte mult curaj si incredere. Si acum tinem legatura cu toate ca locuim pe continente diferite. As vrea sa jucam impreuna intr-un film.

Parintii mei au primit vestea cu stupoare si reticenta. Mama ( Dumnezeu sa o odihneasca in pace) a cedat mai usor in fata insistentei mele si dupa un timp m-a sustinut si incurajat, cum de altfel a facut-o toata viata in ceea ce ma priveste. Fara ea nu as fi realizat nimic. Imi lipseste enorm….

Tata a fost suparat, cred ca nici acum nu i-a trecut, glumesc. Cred ca el s-a temut pentru mine tot timpul si ar fi vrut sa am o viata mai sigura si mai usoara, dar spiritul asta de aventura si curajul le-am mostenit de la el. Fratele meu in schimb a fost fericit cand i-am spus si a zis  :” Ce bine ca tu stii ce vrei, dã dragã la actorie” . Si asa am facut!

2) Chiar dacă nu vă cunoașteți în mod direct, ce mesaj îi transmiteți Andei Onesa ?

–  La intrebarea a doua nu pot sa raspund, pentru ca ma cunosc bine cu Anda, am fost in clasa cu Razvan, fratele ei si am spus in raspunsul anterior.

3) În film ați debutat alături de extraordinara Gina Patrichi în filmul ,, Un pat ” al regizoarei Flavia Rotaru, pentru ca mai apoi regizorul Mircea Daneliuc să vă ofere o apaririție în ,,Senatorul Melcilor” (1995) și Nae Caranfil în ,, Asfalt Tango ”. Aceste ultime două filme enumerate,  cu un succes imens la vremea respectivă, v-au determinat să mergeți mai departe, în cariera cinematografică ?

– In film am debutat la Dan Pita in „Hotel de lux” ,un rol secundar, un travesti. Filmul cu Gina Patrichi e un film studentesc al Flaviei Rotaru si se cheama ” Ocupat”.  Dupa ” Hotel de lux”, film premiat cu Leul de argint la Venetia, a urmat rolul  Mireille (unde am jucat in lb franceza) din ” Senatorul melcilor” in regia lui Mircea Daneliuc si apoi Nora  ( rol principal feminin) din ” Examen” regia Titus Muntean.  Colaborarea mea cu Nae Caranfil a fost neinsemnata in cariera mea.

Am terminat  facultatea in 1993, in vremea cand nu se faceau filme aproape deloc in Romania, dar cu toate astea am mers mai departe.

4) În filmul ,, Moartea Domnului Lazarescu (2005) în regia lui Cristi Puiu, ați avut rolul Dr. Gina Filip. Această capodoperă a fost răsplatită cu multe distincții internaționale printre care și Marele Premiu UN CERTAIN REGARD la Festivalul Internațional de Film Cannes 2005 și unde consultant a fost chiar tată dvs., Dl. Dr. Popescu Corneliu (ironie a sorții, nu-i așa ?). Cum a decurs colaborarea cu tatăl dar și cu regizorul Cristi Puiu?

– In „Moartea domnului Lazarescu” am jucat primul meu rol de doctor. Am mai urmat vreo 4 roluri de doctor dupa aceasta. Cristi Puiu avea nevoie de un consultant, un medic pe platoul de filmare care sa ne invete pe noi actorii, pe cei  care aveam roluri de doctori sa consultam pacientii.  L-am intrebat pe Puiu daca ar vrea sa vorbesc cu tata despre asta si asa am ajuns ca tatal meu sa ma invete sa consult pe platoul de filmare. Tin minte ca tata mi-a spus pe holul „Spitalului Universitar” unde filmam : ” Ce bine ti-ar fi stat doctorita!” Cumva visul s-a implinit.

Colaborarea cu Cristi Puiu in ” Moartea Domnului Lazarescu” si ” Aurora” a fost o scoala pentru mine, am invatat foarte mult si am descoperit o alta lume a cinema-ului.

5) Ați mai interpretat roluri asemanatoare și în alte pelicule de succes precum: ,, La urgență ”(2006); „ Din dragoste cu cele mai bune intenții ”(2011); ,, Despre oameni și melci ” (2012), au existat vreodată regrete că nu ați devenit medic ?

– Da,  bineinteles ca au  existat momente cand am regret ca nu m-am facut medic, mai ales ca am senzatia ca as fi fost un medic bun.  Dar visul meu era sa fac balet, in balet cred ca puteam sa ma exprim cel mai bine.

       6) Ați intrat definitiv în memoria publicului cinefil, odată cu rolul mamei din pelicula ,, Eu când vreau să fluier, fluier ” realizat în 2010 de debutantul regizor Cristi Șerban. Filmul fiind recompensat cu Marele Trofeu URSUL DE AUR de la Festivalul de Film de la Berlin. Ce amintiri aveți legate de realizarea acestui film ?

– Rolul din ” Eu cand vreau sa fluier, fluier” a insemnat enorm in cariera mea. Colaborarea cu regizorul Florin Serban, cu actorii filmului, profesionisti si amatori  ( detinuti de drept comun si criminali), cu intreaga echipa a filmului a fost un alt vis devenit realitate. In timpul filmarilor mi-ai dat seama ca pentru asemenea momente am ales profesia asta. Am filmat in conditii dure, cu gardienii alaturi, intr-o fosta livada din comuna Topalul de langa Cernavoda, transformata in puscarie. Au fost momente unice, momente de o mare incarcatura emotionala, iar aceasta emotie se transmite si in film. Am aflat multe povesti de viata de la detinuti si cand am terminat filmarile, am plans.  Mi s-a intamplat de doua ori in viata sa plang pentru ca am terminat filmarile la ” Eu cand vreau sa fluier, fluier ” si la filmul spaniol ” Noaptea vine in India”.

7) În Martie 2011, la edița a 5 – a a Galei GOPO, ați câștigat premiul pentru Cea Mai Bună Actriță într-un Rol Secundar, pentru partitura din ,, Eu când vreau să fluier, fluier ”. Cum ați reacționat când ați obținut acest mare premiu ?

– Am reactionat simplu, in discursul de multumire l-am citat pe bunul meu prieten, regretatul pictor, scenograf, artist plastic Pamfil François si am spus : ” Il cam meritam”.  Bineinteles ca m-am bucurat, cred ca toti ne bucuram cand luam premii.

8) Rolurile secundare din filme precum ,, Examen ” (2003); ,, Lombarzilor 8 ” (2006); ,, Înainte și după 22/12/1989 ” (2009); ,, Aurora ” (2010); „ Loverboy  ” (2011) v-au prins ca o mănușă  devenind o expertă în roluri secundare (acestea fiind doar o mică parte dintre ele) care dintre acestea v-au marcat cel mai profund ?

–  Toate au insemnat mult in cariera mea, niciodata nu m-am gandit ca un rol e secundar, episodic sau principal.  Nu m-am gandit ca joc intr-un scurt-metraj,film studentesc sau lung metraj premiat la Berlin sau Cannes, pe toate le-am abordat cu aceeasi seriozitate.  Aici in Australia am jucat rolul principal Rada  in filmul ” Pop-up” si l-am jucat la fel ca pe toate celelalte roluri din cariera mea si am fost rasplatita de Dumnezeu cu o premiera la Chinese Theatre din Hollywood ( locul unde se decerneaza Oscarurile).

9) Și totuși (niciodată să nu spui niciodată) surpriza vine din partea regizorului spaniol Chema Rodriguez, care v-a oferit primul rol principal din carieră în coproducția ,, Noaptea vine din India ” un road movie a carei poveste se desfășoară pe parcursul a câtorva luni, cu filmări din Spania și până în India. Cum  a fost această provocare către un rol principal și cum au decurs filmările dar și colaborarea cu acest regizor spaniol ?

– „Noaptea vine in India” e un road movie. A fost o mare provocare, in primul rand pentru ca a trebuit sa invat spaniola in 2 luni. Fiind un rol principal a trebuit sa invat limba, nu doar replicile, iar Chema Rodriquez regizorul le-a interzis celor din echipa sa vorbeasca cu mine alta limba, doar spaniola. A fost o experienta unica, minunata. Rolul meu, Dana m-a impresionat de la prima citire a scenariului. Povestea filmului are radacini reale, si cumva e si povestea personala a lui Chema. Am filmat aproape 2 ani la acest film, bineinteles cu pauze, iar Chema a trebuit sa-si vanda casa din Madrid ca sa poata termina filmul. Un film ca acesta necesita un buget mare si am prins chiar perioada de criza in Europa. Chema e un om extraordinar si un regizor pe masura. Avandu-l pe el alaturi am reusit sa realizez aceasta performanta unica in viata mea, sa filmez un film, practic in doua personaje intr-o limba invatata in 2 luni.Partenerul meu a fost Juan Diego, o legenda a Spaniei.

10) Dacă acum ar trebui sa alegeți între medicină și actorie pentru ce ați opta ?

–  Actorie.  E o meserie minunata. Medicina e pentru oameni mai puternici decat mine.

11) Cât de mult vă susține soțul Bogdan Vodă și Vlad – băiatul dvs., dat fiind faptul că acesta chiar va juca într-un film american ?

-Vlad si Bogdan au fost si sunt mereu alaturi de mine, fara sustinerea familiei mele nu as face nimic. Vlad,baiatul nostru are 19 ani si in Ianuarie incepe cursurile de actorie la Stella Adler Professional Conservatory in Los Angeles. E o scoala foarte renumita in lume ai carui absolventi au fost Marlon Brando, Robert de Niro si multi alti actori faimosi. Mergem la un nou drum impreuna!

12) Ce mesaj transmiteți Puciosenilor și tuturor celor dragi, cu ocazia sărbătorilor de Iarnă, care bat la ușă?

– Puciosenilor mei le doresc Sarbatorile binecuvantate cu lumina, liniste,sanatate si toate cele dorite alaturi de cei dragi. Imi pare rau pentru ca nu pot fi alaturi de tata de Craciun, mai ales ca anul acesta mama a plecat… Pucioasa va fi mereu pentru mine ACASA.

A consemnat: Sanislav Ion Ilari