ÎNVIEREA DOMNULUI

Învierea Domnului reprezintă cel mai mare eveniment din istoria existenṭei noastre, care ne-a adus posibilitatea mântuirii şi care stă la temelia credinṭei şi a Bisericii Creştine. Numim această sărbătoare ‘Paşti’ după cuvântul grecesc care înseamnă ‘trecere’, fiindcă aceasta este ziua în care Dumnezeu a adus la început lumea, dintru nefiinṭă întru fiinṭă. Fără Învierea lui Hristos lumea ar fi azi încă toată păgână, Biserica nu s-ar fi întemeiat, creştinismul nu s-ar fi răspândit şi n-ar fi fost crezut. Fără Învierea lui Hristos numele Mântuitorului s-ar fi uitat de atunci, învăṭătura Lui s-ar fi pierdut, iar mântuirea oamenilor s-ar fi pierdut şi ea.

Pentru cei care îşi fac timp în aceste zile, ce poate fi mai potrivit decât cuvântul unui preot, slujitor al credinṭei, dar şi om al zilelor noastre ?  Aşadar, să luăm aminte !

  “Ce mai este astăzi Învierea? Slujbe, tradiṭii bisericeşti sau populare, distracṭie şi vorbăraie, vizite, mese întinse şi de preferat îmbelşugate, consumism, marketing etc.

  Există un fir roşu şi esenṭial care nu ar trebui uitat, fără de care Sărbătorile sunt nule. Învierea este revenirea la dragoste, acel sentiment uman care te desăvârşeşte interior şi armonizează lumea.

Lumea de azi, aşa cum arată ea, tinde să ne transforme. Cuvinte vechi precum armonie, dragoste, pace, bucurie sunt încet, încet, uitate, sub asaltul cuvintelor noi ale cotidianului profan: profit, consumism, plăceri, marketing, distracṭie. Nu mai amintesc de altele mai dure: putere, interese, manipulare, segregare socială, individualism, sclavie. Cum, necum, lumea de azi, aşa cum am făurit-o tot noi, începe să nu ne mai placă multora dintre noi. Sau, cel puṭin, dacă nu am contribuit la făurirea ei, încercăm să ne strecurăm prin ea, hăituiṭi de asaltul ei asupra noastră. Căci da, am senzaṭia că unii oameni se simt hăituiṭi, asaltaṭi, fugăriṭi de răul lumii. Cineva le vrea neapărat sufletele de vânzare… Ce şanse avem să scăpăm?

Una singură. Învierea dragostei. Dragostea este esenṭa vieṭii noastre. Fără ea, suntem doar nişte umbre trecătoare prin viaṭă: „De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunator. Ṣi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinṭă, şi de aş avea atâta credinṭă încât să mut şi munṭii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Ṣi de aş împărṭi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.”

Încă din început omul a fost făcut bun, spre a deveni desăvârşit. Ceva însă s-a stricat, ceva a mers prost în drumul nostru şi de atunci lumea a devenit teatru de război între bine şi rău, între noi şi… noi. Din fericire, stricăciunea nu a fost totală: ceva din noi a mai rămas pâlpâind. O flacără care din când în când ne spune că binele şi frumosul sunt şansa noastră. O ştim, nu e nevoie să o demonstrăm. Cine şi-ar vrea răul?

Prin urmare, Învierea Domnului ne vorbeşte exact de şansa revenirii la dragoste, la bunătate, la armonie, la toate cuvintele si trăirile acelea pe care încet, încet, parcă le uităm… sau nu le-am auzit niciodată unii dintre noi… “

                                                                               Pr.  Eugen Tănăsescu

Publicația on-line Actual Media vă urează ca Sfânta sărbatoare a Învierii să vă fie luminată de dragoste, bunătate şi înṭelegere, să fiṭi înconjuraṭi de cei dragi, să porniṭi un nou început, să vă bucuraṭi !