PUCIOASA – CRĂCIUNUL TRADIȚIONAL, SĂRBĂTORIT LA CETATEA SFÂNTĂ „NOUL IERUSALIM” (foto)

Un iz de mister. Dincolo de porțile înalte, o liniște copleșitoare, o liniște ce nu venea din exterior, ci dinspre suflete… către suflete. Oameni primitori, zâmbete largi și voci calde. La intrare, un fel de purificare, iar, dincolo de uși… parcă o altă lume care te atrăgea printr-o energie deosebită. Un loc în care toate erau așezate cu grijă și induceau sentimentul de „acasă”.

Da, cu adevărat atmosfera de Crăciun!

În fiecare an, în orașul Pucioasa, Fundația Sfânta Virginia – Cetatea Sfântă Noul Ierusalim își ridică porțile pentru serbarea Crăciunului tradițional, cel de până la schimbarea calendarului în anul 1924, când spun ei, bunicii noștri lăcrimau și trăiau tragedia din plin: schimbarea de la locul lor a serbărilor sfinților. Dar iată, în 7 ianuarie, creștinii ortodocși ai bisericii Noul Ierusalim aduc Domnului cântarea Nașterii, așezând la locul ei din calendar această măreață sărbătoare creștinească.

Au fost invitați mulți oameni cu sufletul și gândul deschise – membri ai Consiliului Local, reprezentanți ai instituțiilor publice și alți prieteni ai comunității. Astfel, cu dorința de cunoaștere și plini de încântare, ne-am așezat, integrându-ne în cadrul creat. Astfel, ne-am apropiat de o puritate pe care rar o găsim printre oameni. Am ascultat cu atenție desfășurarea serii de Ajun, unde se spunea cum că taina care dăinuie pe acest meleag vine dintru început, nu-și are temelia în vremea lor, al celor ce viețuiesc acolo, și care au zidit cetatea și porțile ei. Am avut prilejul să vedem cât se poate de deslușit, cu ajutorul unui clișeu desfășurat în scenă, că plămada care crește acolo fără încetare e chiar de la facerea lumii și se pare că nu poate fi oprită de cineva de pe pământ. Dar, vorba Domnului citată de ei: „credința nu este a tuturora”, ci doar „cine are urechi de auzit să audă cu ele”.

Și spun ei că, întorcându-ne la vremea primilor creștini, povestea lor seamănă cu cea a sfinților apostoli. „Povestea noastră-i de poveste”, căci așa a fost genericul serii la Pucioasa!

Și pe când acum două mii de ani ucenicii lui Hristos erau urmăriți și închiși de iudeii necredincioși pentru vestirea împărăției venite cu Hristos pe pământ la ei, tot așa este și azi, dacă vine vorba despre neînțelegerea dintre forul bisericesc din România, pe de o parte, și creștinii de la Pucioasa pe de altă parte. Căci atunci s-a sculat în sobor fariseul Gamaliel, învățător al legii și prețuit de norod, și a zis peste tot soborul: „Bărbați israeliți, luați seama bine de ce aveți de gând să faceți oamenilor acestora. Nu-i mai necăjiți, lăsați-i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici, dar dacă este de la Dumnezeu n-o veți putea opri, ca nu cumva să vă pomeniți că luptați împotriva lui Dumnezeu”. Iar apoi apostolii n-au încetat să învețe pe oameni și să vestească împărăția lui Hristos. Ar fi de subliniat și prigoana cu care fariseul Saul bătea peste ceata primilor creștini, și când Hristos i-a ieșit în cale în nor de lumină întrebându-l: „Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Ușor îți este ție să lovești cu piciorul în țepușă. Eu sunt Hristos, pe Care tu Îl prigonești.”, și s-a dus Saul prin descoperire cerească la proorocul Anania din Damasc și a căpătat de la el înapoi vederea pierdută la întâlnirea cu Hristos și a devenit Saul vas ales al Domnului, apostol mare peste neamuri pentru vestirea împărăției lui Hristos pe pământ cu ucenicii Lui.

Acestea le-am învățat din piesa pusă în scenă de ei, care a fost, așa cum spuneau, nu lucrarea omului, ci a lui Dumnezeu prin oamnei. Căci ei nu au avut timp de repetiții, au fost spontani și naturali, acționând din suflet.

Se pare că, din ceea ce spun ei, poporul român are, așadar, prilejul să-și cunoască menirea, alegerea cea de sus, taina lui între popoare, dacă vorbim de descoperirea acestei taine, care lucrează din cer la Pucioasa. Vrem sau nu, aici se vorbește despicat de soarta României, și dacă e credință, totul e de bucurie, de speranță, de mândrie că facem parte din pământul și poporul ales de Domnul la sfârșit de timp. Fiecare are de ales, ca și pe vremea ucenicilor lui Hristos. Am participat la o poveste deosebită, o seară minunată, cu totul de poveste, din care reiese că nu sunt ei, cei de azi, fondatorii acestei taine care lucrează acolo. Ei sunt doar rodul, urmașii, continuatori ai unui început ancestral, nicidecum ceva ivit pe meleagul român în vremea lor. Iar toate acestea au fost înțelese cu inima de către toți prietenii acestei comunități.

Deci, „cine citește, să înțeleagă. Cine are urechi de auzit, să audă cu ele, căci credința nu este a tuturora”, așa spun ei.

Cu această dezlegare a tainei lor și cu multă bogăție spirituală am plecat de acolo în seara de Ajun de Crăciun, așa cum ei sărbătoresc Nașterea Domnului… Și ceva mai luminați, așa am plecat, prin ninsoarea care de-abia începuse, creând cu adevărat atmosfera de poveste, de Crăciun autentic.

Andrada Stan / Mădălin Anca